Fiecare adopție începe cu bucurie. O familie își alege câinele, îl ia acasă, iar noi rămânem cu speranța că am mai găsit un cămin pentru totdeauna. Din păcate, nu toate poveștile se termină așa.
Povestea lui Sami
Sami a plecat din sanctuar într-o adopție, împreună cu sora lui, Lilly. Pentru noi a fost o zi fericită: doi frați care rămâneau împreună, într-o familie a lor.
După 48 de ore, Sami era din nou în sanctuar.
Două zile. Atât a durat căminul lui. Suficient cât să se bucure de o casă, de oameni noi, de un început. Prea puțin cât să i se dea o șansă reală de adaptare. Sami s-a întors fără să înțeleagă ce s-a întâmplat. Și adevărul este că el nu a greșit cu nimic.
Povestea lui nu este singura. Există și alte cazuri de returnare, iar motivul principal este că oamenii nu sunt pe deplin conștienți de ceea ce presupune adopția unui animal.
Un câine înseamnă timp, în fiecare zi
Un câine are nevoie de timp zilnic dedicat lui: plimbări, atenție, joacă, educație. Nu doar în weekend sau atunci când ai chef, ci în fiecare zi, pe ploaie, pe frig, după o zi grea de muncă.
Mulți își imaginează viața cu un câine doar din momentele frumoase. Acestea sunt reale, dar vin la pachet cu responsabilitatea de a fi acolo pentru el zi de zi. Iar primele zile într-o casă nouă sunt, de obicei, cele mai grele. Câinele are nevoie de timp să se acomodeze, la fel ca oamenii.
Un câine înseamnă și resurse
Pe lângă timp, un câine are nevoie de resurse: hrană de calitate, vizite la veterinar, vaccinuri, tratamente atunci când se îmbolnăvește. Unele cheltuieli sunt previzibile, altele apar pe neașteptate. O familie care adoptă trebuie să știe de la început că le va putea acoperi nu doar luna aceasta, ci și peste câțiva ani.
Un angajament pe 10 până la 15 ani
Adopția nu este un gest de moment, ci un angajament pe 10 până la 15 ani. În acest timp, viața ta se poate schimba: te muți, schimbi locul de muncă, îți schimbi programul. Câinele rămâne același și are nevoie de tine la fel de mult.
Când realitatea nu este înțeleasă de la început
Când toate aceste lucruri nu sunt înțelese de la început, apar dezamăgirile, iar returnarea pare cea mai simplă soluție. Pentru om, poate fi o problemă rezolvată. Pentru animal, este o pierdere. Un câine returnat a apucat să se atașeze de o familie, de o casă, de o rutină. Animalul plătește prețul unei decizii luate prea repede.
Înainte să adopți, întreabă-te
- Am timp în fiecare zi pentru plimbări, atenție și educație?
- Pot acoperi costurile cu hrana, veterinarul și eventualele tratamente?
- Sunt toți cei din casă de acord cu adopția?
- Sunt pregătit să rămân alături de acest câine 10 până la 15 ani?
Dacă răspunsul la toate este da, ești pregătit să oferi un cămin pentru totdeauna. Dacă eziți la vreuna, e mai bine să mai aștepți. O decizie amânată este mult mai bună decât o adopție care se încheie cu o returnare.
Ne dorim ca fiecare câine care pleacă din sanctuar să nu se mai întoarcă niciodată. Sami încă își așteaptă familia. De data aceasta, una care va rămâne.